plictis

Bibliotecile, la fel ca și cârciumile, sunt fruct al plictiselii – nimeni nu citește pentru a ști, ci pentru a uita.

– Emil Cioran.

din plictiseală – și în cazul meu, însingurare – am aflat de miller și de baia lui plină cu fotografii. căutați MILLER – asleep and awake în caz că sunteți curioși. e un documentar despre .. om, artist, viață intimă etc.

așadar, consider afirmația lui cioran parțial adevărată – asta pentru că vreau să cred că omul citește și din alte motive.

nu voi scrie despre despărțiri

nu am terminat materialul teoretic -că  practic, toți am trecut cu cizmele sau cu sandalele ( mai finuț ) prin așa ceva.

sunt 2 cărți : Pot merge și singur și alte povestiri de dragoste, Adolf Muschg și ( surpriză!  se numește..pam…pam)  Despărțiri și este scrisă de Carlos ( mi-e cald când aud numele ăsta) Onetti.

de fapt, nu voi scrie despre nimic. doar că aș fi în stare să omor un elefant cu mâinile goale și să îl prăjesc apoi cu un chibrit. asta, de la stress. devin wonderwoman de la stress.

și vreau pastile din alea. adică da, calea ușoară spre fericire. sunt doar obosită și nu am nervii necesari să mai lupt pentru un sentiment oarecare de fericire.